Kylie Minogue lansează clipul provocator „Timebomb”. Cum arată artista la 43 de ani

video

1

2

3

4

@Atentie! Textele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pedepseşte conform Codului Penal.

Kate Upton femeia cea mai SEXY din lume!

Kate Upton este un model de 19 ani 1,78 metri inaltime, nascută la 10 iunie 1992, în Saint Jhosep, Michigan, distinsă cu premiul de Fotomodelul Debutant al Anului 2011. A fost imaginea unor firme mari de lenjerie şi a apărut pe coperta Cosmopolitan Bride. Fără îndoială cariera i-a fost propulsată foarte sus, în special datorită aspectului fizic fără cusur. Atât prin aspect, cât şi printr-o atitudine puternică.
Kate este ca un magnet pentru majoritatea bărbaţilor cu care intră în contact. Şi ăsta este doar începutul !!! Kate a ieşit pe locul 2 după Sofia Vergara în topul celor mai dorite femei ale lumii realizat de cititorii revistei Ask Men.

Vedeta are un posterior apetisant dar și niște sâni care te determină să rămâni cu privirea pierdută, încât sutienul, fie că e la modă, frumos sau interesant, rămâne un detaliu ce nu își are rostul.
Cu o asemenea frumusețe, producătorii pieselor de lenjerie intimă ar trebui să fie siguri că vor avea succes la vânzări.
A devenit faimoasă atunci când a pozat pentru coperta revistei Sports Illustrated într-un bikini şi acum Kate Upton dansează pe una dintre melodiile sale favorite
modelul Kate Upton si Rooney Mara, nominalizata la Oscar pentru rolul din “Fata cu dragon tatuat”.

Mai jos puteti vedea top zece cele mai dorite femei:

1. Sofia Vergara
2. Kate Upton
3. Rooney Mara
4. Miranda Kerr
5. Nicki Minaj
6. Emma Stone
7. Scarlett Johansson
8. Kim Kardashian
9. Rihanna
10. Candice Swanepoel

Kate Upton, modelul care a apărut pe ediţia specială cu costume de baie a Sports Illustrated, şi-a etalat calităţile sale de dansatoare, însă costumul minuscul în care şi-a desfăşurat numărul, împreună cu mişcările lascive nu au fost însă pe placul administratorilor site-ului. Blonda, în vârstă de doar 19 ani, a dansat provocator pentru o emisiune marca Terry Richardson şi a urcat filmuleţul pe Youtube.

În scurt timp, administratorii site-ului de video sharing au interzis materialul, pe motiv că este prea sexy.

©Atentie! Textele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pedepseşte conform Codului Penal.

Mihail Boldea: “Îmi place Băsescu, e un tip tare! Îmi place şi ca om şi ca politician! A reuşit să fie tătic în faţa tuturor, Mi-a plăcut de când era ministru. Am ales PD pentru că mi-a plăcut articolul 5. Când nu ai de la cine, furi de peste tot”

Un sfat de celibatar de top

La Veneţia mergeţi doar cu persoana iubită

Unii spun că ar fi “copilul minune” al baroului gălăţean, alţii îl cred “apărătorul interlopilor”. Cert este că la numai 29 de ani a apărat cu succes nume grele cu “tinichele penale” legate de coadă. Mihai Boldea, căci despre el este vorba, nu se consideră nici una, nici alta, ci pur şi simplu un avocat care îşi face treaba.

În rest, trage zilnic de fiare, are pistol cu gaze, deşi nu ştim la ce-i foloseşte fiindcă are centura neagră la Aikido; nu fumează, nu bea cafea, în timpul liber colindă munţii, se azvârle în cascade îmbrăcat în neopren şi aspiră la brevetul de scufundător. Mai nou, a început să-şi construiască o carieră politică în PD. Este, fără îndoială, unul dintre celibatarii de top ai oraşului, “însurat” din păcate, aşa cum singur spune, cu tribunalul.


Trei fraţi, ca în poveste

Mihai Boldea este mijlociul familiei şi singurul avocat. Fratele mai mare şi mezinul sunt medici. Mihai susţine că a venit pe lume în “clasica familie comunistă de intelectuali”, mama fiind profesoară, tatăl inginer în Combinat. Cum era puştiul Mihai Boldea? Sportiv! Potrivit mărturiei, juca fotbal până rupea tenişii. “Din clasa a III-a până pe la vreo 11 ani am făcut tenis de performanţă. Am participat la preliminarii ca să intru în lotul naţional de tenis de câmp. S-a făcut un blat şi nu am intrat în lotul naţional de copii al României, aşa mi-au spus tata şi antrenorul”, ne-a povestit tânărul avocat. În clasa a IX-a l-a convins pe fratele cel mic să se facă împreună avocaţi. Toate bune şi frumoase, numai că fratele cel mare care era deja student la Medicină l-a luat pe mezin la morgă şi i-a arătat un cadavru. Impresionat, frăţiorul cel mic a ales să se facă doctor, lăsându-l singur la bară pe Mihai. Şi el a avut o tentativă de abandon: “Mi-au plăcut armele, sirenele, girofarurile, am încercat să dau la Academia de Poliţie să devin ofiţer, dar datorită faptului că port ochelari am fost respins la proba medicală, şi, după două săptămâni, fiindcă aveam aceeaşi pregătire pentru examen, am mutat dosarul la Iaşi şi am intrat la Drept. Aşa a vrut Dumnezeu, să urmez calea pe care am ales-o iniţial, cea de avocat”. “Lumea interlopă”

Mihai Boldea a terminat facultatea cu 9,87, anul IV cu 10 pe linie. “Avocatura se fură, nu se învaţă! Important este să ai de la cine să furi, iar când nu ai de la cine, furi de peste tot. Am intrat la 22 ani în avocatură şi uite că am aproape opt ani. Avocatura e ca un bulgăre de zăpadă. În fiecare zi, în fiecare an, prin procese dobândeşti experienţă, creşti. De la maestrul meu, dl Bălan, am învăţat că nu există dosar în care să nu poţi să faci nimic. Cine spune asta să se lase de avocatură!”, pledează Mihai. El povesteşte că, prin prisma profesiei, cel puţin la început a intrat mai mult în dosare penale. Ce relaţii are cu interlopii? “Ponderea clienţilor mei erau oameni acuzaţi de diverse fapte grave şi se spunea că sunt avocatul lumii interlope. Era vorba lumii, nu a mea! E impropriu spus lume interlopă. E o lume specială a lor, a băieţilor <>… Nu am avut astfel de legături. În momentul în care vine la tine, indiferent de statutul lui socio-economic, e un client ca toţi clienţii. Îi spun ce soluţii există. Dacă eşti fair-play de la început n-are de ce să-ţi fie teamă, pentru că el ştie la ce să se aştepte. Nu-i convine, merge la altul! În dosarele în care erau probe clare de vinovăţie am preferat să stau în banca mea şi să-i las pe alţii. Acum mi-am diversificat activitatea, am intrat şi pe civil şi pe comercial”. El a ţinut să ne asigure că în afară de a le fi avocat, nu are nici o altă relaţie cu aşa-zişii interlopi. “Când eşti avocat, devii persoană publică. Trebuie să-ţi păstrezi imaginea şi demnitatea. În momentul în care intri în cercul lor şi participi la petrecerile lor, în mod clar respectul lor faţă de tine este zero. Am fost invitat, dar am refuzat spunând că nu are nici un sens”. Incidente? “Am avut, la începutul profesiei, un incident într-un proces de divorţ cu un soţ mai nervos. A trebuit să-mi iau pistol cu gaz. Nu l-am folosit niciodată, nici nu-l port, dar aşa a fost situaţia. Soţul s-a supărat, îmi telefona, mă ameninţa, şi am vrut să mă protejez”, povesteşte Boldea.

Greu de prins

“Sunt însurat cu tribunalul”, susţine Mihai Boldea. Asta înseamnă că în perioada în care a fost însurat a fost… bigam. “Am fost căsătorit, după un an am divorţat; nepotrivire de caracter”, spune tânărul. Programul lui este superîncărcat. Şi totuşi este imposibil să nu bănuim măcar că Mihai Boldea e “ţinta” sigură a domnişoarelor, mai ales că nu mai are verighetă, e tinerel, simpatic şi cu “muşchiul lucrat” la sală şi nici nu-i lipsesc banii: “Sincer, nu ştiu dacă sunt vânat, am ajuns la faza la care nu-mi mai dau seama dacă sunt vânat sau nu, fiindcă sunt greu de prins. Pot fi găsit foarte uşor la Tribunal, Parchet, Poliţie sau cabinet. Unde e maşina mea, sunt şi eu. Ca să mă prindă trebuie să mă găsească într-un moment în care să pot să stau de vorbă şi despre altceva decât de drept. Nu că nu-mi plac femeile, că ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place, dar nu mai am timpul material! În facultate era altceva când aveai timp, plimbări lungi, vorbeai subiecte, făceai capul mare, curte… acum nu mai am timp. Nu sufăr, dar îmi este bine aşa!”. Dacă zice el…

“Băsescu e tătic”

În 2002, Mihai Boldea a devenit membru al Partidului Democrat, iar de curând a devenit preşedintele interimar al Organizaţiei Judeţene de Tineret. De ce PD? “Politica mă antrenează, mă pune să mă gândesc şi la altceva decât la drept. Îmi place Băsescu, e un tip tare! Îmi place şi ca om şi ca politician! A reuşit să fie tătic în faţa tuturor, tranşează problemele cu fermitate, corectitudine! Mi-a plăcut de când era ministru. Am ales PD pentru că mi-a plăcut articolul 5 din statutul partidului care spune că .

Democraţii sunt oameni de acţiune, interesaţi de viitor! Nu am venit aici să fac pe pisica, am hotărât să intru activ, având în vedere structura profesională. Bara m-a format şi sunt luat în serios. Am spus din start: Am venit la PD să facem ceva!”, spune liderul.

Băiat gospodar

Ştie şi ce înseamnă munca de jos! “Nu mi-e ruşine. Eu dintr-a IX-a până într-a XI-a am dat la sapă de mi-au sărit capacele. Dădeam cu sapa şi sărea unealta de tare ce era pământul. Tatăl meu are 25 de ari de vie. A fost un exerciţiu foarte bun dând la sapă vineri, sâmbătă, cald afară, transpirat, îţi doreai o gură de apă rece şi nu era decât apă caldă că erai la câmp!”, povesteşte cu umor Mihai Boldea. Acum, tatăl, ajuns pensionar, este <> care îi calcă hainele. “A face curăţenie în casă este o relaxare pentru mine! Ştiu să gătesc pentru că am fost student… ştiu să spăl. Acum mănânc mai mult în oraş. Anul trecut, în vară, mă gândeam să-mi pun cărţi în frigider că tot era gol…”.
No coffee, no smoking!

“În Galaţi este exclus să merg în baruri, cluburi, discoteci! Nu, pentru că mă întâlnesc cu foarte mulţi clienţi de-ai mei. Şi atunci care ar fi autoritatea mea în faţa lor? Dacă vreau să mă duc într-o discotecă, pot să mă duc la munte sau în afara ţării. Îmi place să mă distrez!” Îi plac artele marţiale şi are centură neagră în Aikido. Aikido te învaţă autocontrolul, e arta marţială în care foloseşti energia adversarului. Acum nu mai are timp de antrenamente, dar merge zilnic la sală şi jumătate de oră trage de fiare. Fitnessul e modalitatea lui de relaxare. În timpul liber îi place să “călărească” munţii. Ultima dată a mers cu fratele lui şi a făcut rafting: ca nişte nebuni s-au îmbrăcat în costume de neopren şi şi-au dat drumul pe Cerna, pe cascade. A văzut Suedia, Danemarca – Copenhaga, Hamburg, Helsinki şi Veneţia despre care spune doar atât: “cine se duce la Veneţia să meargă cu persoana pe care o iubeşte cu adevărat, altfel n-are ce căuta acolo!”

Date personale:

Nascut 9 martie 1976, in Galati

Nu sunt casatorit, dar imi doresc o familie si multi copii.

Am crescut intr-o famile de intelectuali, parintii si fratii fiindu-mi mereu alaturi. De la ei am invatat ca familia este locul unde fiecare isi are drepturile si indatoririle lui, unde se stabilesc prioritatile in folosirea timpului, a talentelor si a valorilor.
Familia pentru mine inseamna egalitate desavarsita, inseamna respect, realitate, adevar si bunatate, inseamna o zi de odihna continua in inima.

Familia este locul unde cazi, te ridici si planuiesti din nou.
Sursa: Viata Libera

Activitate politica:

2004-2005 Presedintele Organizatiei de tineret a PD

2005-2007 Vicepresedinte municipiu PD

2005-2007 Purtator de cuvant al Organizatiei Judetene a PD Galati


Activitate profesionala:

2008 noiembrie - ales deputat în circumscripţia electorală nr.18 Galati, colegiul uninominal nr.9

2006 – 2008
Masterat in Drept penal si Criminologie in cadrul Academiei de Politie Al. I Cuza Bucuresti

1999 – in prezent
Avocat definitiv in Cadrul Baroului Galati, forma de organizare a profesiei Cabinet individual de avocatura

1998 – 1999
Avocat stagiar in cadrul Cabinetului avocatului Balan Alexandru

Studii

1994 – 1998

Absolvent Magna Cum Laudae Facultatea de Drept din Cadrul Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iasi

1990 – 1994
Liceul Teoretic Vasile Alecsandri – sectia informatica

Limbi Straine:

Engleza

Italiana

Hobby:

Arte martiale, Snowboarding, Calatoriile

©Atentie! Textele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pedepseşte conform Codului Penal.

Was ist Rumänien und was kann daraus werden? Ce este România şi ce poate deveni ea? Raport german din 4 noiembrie 1940: „Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei.” în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei. un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu. Ca la toţi primitivii.

Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane.

România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic.

De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”. „Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea.

Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune.

Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.

Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.

Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi „poporul” nu s-a mişcat.

Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.

Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania.

De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi rin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel.

Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare.

Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului.

Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.

Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.

P.S.
Aceasta este traducerea unui raport german nesemnat, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.
Sursa: George Damian

©Atentie! Textele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pedepseşte conform Codului Penal.